O cât de mare este dorul

O cât de mare este dorul,
Să ne-nălțăm spre ceruri Tată,
Spre Patria ce-i mult dorită,
Spre veșnicia-nbelșugată.
În hainele de sărbătoare,
Pe Tine să te-ntâmpinăm,
O veșnicie împreună,
Pe străzi de aur să umblăm.

O cât de mare e dorința,
De-a te vedea cum Tu cobori,
Ca să înalți a Ta mireasă,
Și să o duci de după nori,
Spre timpul care nu apune,
Ce-i dincolo de răsărit,
Să stai cu ea o veșnicie,
La masa ce ai pregătit.

O cât de mare este focul,
Iubirii ce ne-a îndreptat,
Privirile prin ceața vremii,
Spre locul cel mai minunat,
Cu-o flacără aprinsă arde,
Ce trece de furtuni și nori,
Căci doritoare e iubirea,
De Țara plină de valori.

E mare visul și-mplinirea,
O așteptăm azi zi de zi,
Să ne trezim din el o clipă,
O Dumnezeu... nu ne-am dori,
Dorim ca zorile de ziuă,
Să-ntâmpinăm cu Tine-n gând,
În zorile ce-aduc un soare,
Fără apus a lui veșmânt.

Ne avântăm în zbor sub stele,
Și înapoi nu vom privi,
Lăsăm în urmă multe lacrimi,
Ce știu mereu a ne-amărâ,
Spre fericirea fără margini,
Zburăm noi astăzi ne-ncetat,
Acolo unde ploaia-i caldă,
Unde Isus e Împărat.