NUNTA ŞI CĂSNICIA

Nunta-i nuntă-ntotdeauna şi aduce bucuria.
Dar ea trece şi urmează mult visată căsnicia.
Viaţa-i luptă serioasă uneori cu tine însuţi
Ce te ţine-n loc, creştine, când te-mpiedici chiar în plânsu-ţi.

Am văzut în viaţă tineri plini de zel în misiune,
Rugativi şi chiar simpatici, gata pentru rugăciune.
Dar după căsătorie li s-a cam schimbat macazul.
Nu-i mai vezi deloc la faţă parcă i-a-nghiţit necazul.

Un astfel de soţ în casă e-un preot fără efod
Sau ca şi smochinu-acela care-n veac n-aduce rod.
Dacă-i cauţi pe acasă şi-i întrebi ce s-a-ntâmplat
Niciodată n-o să afli un motiv adevărat:

Ba că au copii şi soţul n-o ajută pe soţie,
Sau că ce-au văzut în unii credincioşi nu-i pildă vie;
Ba că i-a certat vecinul şi conflictul e pe rol...
Astfel omul se disculpă dând răspunsului ocol.

Cine poate să-l despartă pe creştin de Dumnezeu
Dacă inima-mpietrită nu-l înşală tot mereu?
Piatra ta de încercare este căsnicia ta.
Cum Îl vei sluji pe Domnul chiar când vine vremea rea?

Psalmul fiilor lui Core, cânt ceresc de doruri plin,
Dă un sfat frumos Miresei şi util pentru cămin:
„O, ascultă astăzi fiică şi uită pe-al tău popor
Mirele să te-ndrăgească cu iubire şi cu dor.

Adu-I, cinste, mulţumire căci e Domnul vieţii tale
Care zilnic te păzeşte şi-ţi veghează orice cale.
Vei fi-n veci de veci regină peste multele popoare
Care vor veni cu daruri în viaţa viitoare.”