Numai unul este mare

Numai unul este mare, și sub lună și sub soare,
Când îl strig, întotdeauna, pentru mine lupta mare,
El o luptă și mă ține, Domnul meu la pieptul Lui,
Niciodată-n astă lume, nu voi fi a nimănui.

Numai unul este veșnic, veșnic viu și iubitor,
Ale mele aripi astăzi le deschid... spre ceruri zbor,
El îmi netezește calea, ca să nu îmi fie greu,
Căci eu sunt un fiu de Rege, sunt un fiu de Dumnezeu.

Numai unu-mi stă în față, și mereu spre El privesc,
Să mă strângă-aș vrea în brațe, ooo... ce mult eu îmi doresc,
El îmi dă acea dorință, de-al urma neâncetat,
Focul dragostei eterne, l-a aprins când m-a chemat.

Numai unul mi-este calea, adevăr și viață vie,
Numai unul azi mă poartă pe-al Său braț printr-o pustie,
Ce încearcă a mea viață, să o ducă-n rătăcire,
Dar Acel ce-i numai unul... El mă duce-n nemurire.

Numai unul mi-e tărie, numai unu-mi dă putere,
Rănilor dă vindecare, inimii o mângâiere,
Căci El este numai unul, doar în mâna Lui sunt toate,
Chiar și clipa revenirii, care este-atât de-aproape.

Numai unu-i lângă mine, El a fost... va fi mereu,
Cel ce este numai unul, este sfântul Dumnezeu,
Nu e altu-n astă lume, este de ne-nlocuit,
Cel ce este numai unul, chiar de este-un infinit.