Numai Tu-ai făcut pământul

Numai Tu-ai făcut pământul, cerurile ai făcut,
Mările cu tot ce-n ele, Tu ai pus de la-nceput,
Tu dai viață tuturora, tot se-nchină-n fața Ta,
Tu ești Alfa, ești Omega, Doamne Tu ești... dragostea.

Tu cunoști adâncul care, el ascuns nu poate fi,
Ochiul Tău e pretutindeni, toate poți împarăți,
Căci la Tine e puterea, apele ce-a despărțit,
Ca să cadă prădătorii, în adânc i-ai prăbușit.

De pe înălțimea sfântă, Tu pe munte-ai coborât,
Cu lumina Ta poporul, doar Tu l-ai călăuzit,
I-ai dat pâine, i-ai dat apă, după cum Tu ai promis,
I-ai dat Doamne-un loc în Țara, visurilor... Paradis.

Numai Tu pe cer pui stele, îndurarea e a Ta,
Numai Tu cunoști necazul, numai Tu poți a salva,
Ai salvat întreg pământul, numai prin cuvântul Tău,
Căci e viu... este putere, un cuvânt de Dumnezeu.

Tu ai hotărât măsura, ce pământu-l are-acum,
Ai lăsat o urmă albă, ce-i spre cer ea azi un drum,
Ai închis adâncul mării, să nu poată îneca,
Sufletele obosite, alegând pe calea grea.

Ploaia este a Ta fiică, stropi de rouă ai născut,
Corbilor le-aduci Tu hrană, foamea Tu le-ai cunoscut,
Faci cerboaicele să nască, îi zdrobești pe cei trufași,
Pe cei răi... . să te cunoască, nici-o clipă nu îi lași.

Ca oglinda cea turnată, cerurile ai întins,
Toate le-ai creat odată, cu iubire le-ai cuprins,
Măreția te-nconjoară, peste tot văzută-i ea,
Ești de neatins căci mare, este și tăria Ta.

Doar Tu ești Stăpân pe toate, nimenea nu va putea,
Ca să te înlocuiască, căci puterea e a Ta,
Tu ești unicul în ceruri, unicul și pe pământ,
Dumnezeul tuturora, Tu ești sfânt... ești sfânt... ești sfânt.
Amin