Numai Tu...

Numai Tu...

Numai Tu Părinte bun
poţi sădi dorinţa-n mine
Şi-o exprimi atât de clar
cum să nu ascult de Tine?
Când deschid Cartea vieţii
şi parcurg slovele-i sfinte
Sunt cuprins de încântare
vreau mereu să iau aminte.

E dorinţa de slujire
de-ami preda fiinţa toată
Pe altarul Tău sfinţit
ca o jertfă necurmată
Lumea cu a ei probleme
nu-mi oferă împlinire
Îl iubesc pe Fiul Tău
şi a doua lui venire.

Numai Tu-mi ridici moralul
când sunt trist şi abătut
Şi mă scoţi din deznădeİde
cu un duh neprefăcut
Cum să-Ti mulţumesc de-ajuns
pentru mila ne-ntrecută?
Că pe Stâncă m-ai suit
scăpându-mă de derută.

Numai Tu îmi înţelegi
frământările şi dorul
Şi mă faci să înţeleg
că la Tine-i viitorul
Tu mă scoţi din cursa morţii
când Cel Rău mă împresoară
N-am motive să Te las
gândul meu spre Tine zboară.

Cine altul decât Tine
îmi împodobeşte traiul?
Numai Tu-mi poţi vindeca
şi durerile şi baiul
Iar când vin talazuri mari
gata, gata să mă-nghită
Braţul Tău ocrotitor
din urgie mă ridică.

Numai Tu slăvite Tată
numai Tu că eşti IUBIREA
Mă învredniceşti să-Ţi cânt
să-Ti slăvesc mereu zidirea
Te ador şi te cinstesc
cu tot ce-i fior în mine
M-ai făcut copilul Tău
veşnic Harul Tău mă ţine.

gc/Decembrie 2005