Nu voi fi singur niciodată

Nu voi fi singur niciodată,
Cu mine-ntruna-i Dumnezeu,
El mi-e și Mamă, mi-e și Tată,
Mi-e ajutor când mi-este greu.

Nu voi fi singur nici în noapte,
Lumină-mi este El Isus,
Ce printre stele o coboară,
De noapte să nu fiu ascuns.

Nu sunt eu singur nici-o clipă,
Cu mine-i Domnul cel ceresc,
El lângă mine se așează,
Când eu în viață obosesc.

Pe brațul Său mereu mă poartă,
Când eu sleit sunt de poveri,
Îmi dă din dragoste și milă,
Puteri să zbor spre-albastre zări.

Nu voi fi singur niciodată,
Fiorul dragostei mereu,
El inima îmi înfășoară,
Să-L simt în ea pe Dumnezeu.

El mă păzește de mânie,
De ură și de vrăjmășii,
El îmi aduce multe vise,
Care sfârșesc în veșnicii.

Nu voi fi singur niciodată,
Căci pe pământ eu sunt condus,
De Domnul meu din zorii zilei,
Și până în a ei apus.

Suntem mereu în doi pe cale,
Sub raze vii sau văi adânci,
Prin valuri reci sau drumuri care,
Sunt șerpuite printre stânci.

Nu voi fi singur niciodată,
Cu mine-i Domnu-n orice pas,
El mi-a șoptit cu-a Sa blândețe,
Cu nici-un chip n-am să te las.

Mi-a dat nădejde și speranță,
Că e cu mine zi de zi,
Că singur nu-s pe drumul vieții,
Cu mine El... mereu va fi.