Nu voi da nicicând uitării

Nu voi da nicicând uitării, bunatatea lui Isus,
El îmi dă mereu putere, să pot să privesc în sus,
Și în vremi de suferință, și în timpul cel mai greu,
Căci numai de sus îmi vine, ajutor... când nu pot eu.

Nu pot ca să uit iubirea, ce o văd azi zi de zi,
Ea îmi dă avânt... dorință, pe Isus a-l întâlni,
Este dragostea divină, este ea din Dumnezeu,
Căci a ei divinitate, eu o simt astăzi mereu.

Nu pot ca să uit nici mila-n dreptul meu ce-a arătat,
Când pe mine de păcate, a fost Cel ce m-a iertat,
Mi-a dat Domnul mântuire, viață El mi-a dăruit,
Ca să nu mă-nghită moartea-n vremurile de sfârșit.

Mi-a dat darul fericirii, ca să fiu doar bucuros,
Mi-a dat Dumnezeu credință, să mă-ncred doar în Hristos,
Nu pot ca să uit de-acele, daruri ce mi-a dăruit,
Ce mă fac să fiu copilul, Domnului... doar fericit.

Să îl dau vre-o dat uitării, eu nicicând nu aș putea,
Căci El mi-a făcut doar bine, zi de zi în viața mea,
Mi-a dat soarele și luna, eu ca să nu rătăcesc,
Nu pot să îl uit pe Domnul, m-a făcut să îl iubesc.

M-a făcut să calc pe urma, pe pământ ce a lăsat,
El e Cel ce-n bezna nopții, drumul mi l-a luminat,
Nu pot ca să uit cum mie, mi-a dat aripi ca să zbor,
Și puteri să urc spre ceruri, să beau apă din izvor.

Nu voi da nicicând uitării, pentru mine ce-a făcut,
Când mi-a dat o viață nouă, ce nu are un trecut,
Mi-a dat Domnu-a Sa iertare, ca s-ajung cu El în cer,
El m-a smuls din lumea celor care mor, celor ce pier.

Nu îl voi uita pe Domnul, pe-al meu Rege... Împărat,
Mi-a făcut mereu doar bine, pe-al Său braț doar m-a purtat,
Noaptea-n față-mi stă în cale, ziua stă deasupra mea,
Pe-al meu Salvator... uitării, nicicând eu nu pot a-l da.