Nu vei ști vre-o dată vremea

Nu vei ști vre-o dată vremea, trecerii de pe pământ,
Nici când va veni-nceputul, cu un timp ce-i veșnic veșnic sfânt,
Neștiința ta îți spune, ca să fii doar pregătit,
Poate fi chiar și la noapte, clipa care s-a vestit.

Nu vei ști vre-o dată ziua, Domnul când va reveni,
Dar tu știi că revenirea, nu e pentru-a pătimi,
Va fi-atunci o înălțare, către locul pregătit,
Pentru cel care cuvântul Domnului l-a împlinit.

Nu vei ști când va deschide, poarta cerului sublim,
Dar tu știi că l-acea poartă, de iubire să fii plin,
Trebuie și-n zi... și-n noapte, căci Isus o va deschide,
Nu știi când, dar tu fii gata, clipa El o va decide.

Nu știi cât vă mai desparte, vremea care a venit,
Chiar de-i lungă, sau e scurtă, fii mereu tu pregătit,
Trâmbița care răsună, se aude-atât de tare,
Căci Acel care revine, El nu este-n depărtare.

Cât de lung e astăzi norul, știe doar Acel ce-i sfânt,
Și-ncercarea ce-i venită, peste-ntreg acest pământ,
Toate-ți spun ca să fii gata, maranata... Domnul vine,
Să aducă vrea sfârșitul, grelelor tale suspine.

Nu vei ști ce va fi mâine, dar tu lasă-n grija Sa,
Ziua care-ți stă în față, astăzi nu descuraja,
Tot ce-ți cere e de veghe, El ar vrea să stai mereu,
Gata de o întâlnire, cu un unic Dumnezeu.

De acele-anevoioase, se va îngriji Isus,
Tu să-ți ții haina curată, când duci crucea ce-ai de dus,
Ca să fii acea mireasă, numai după placul Său,
O mireas-a cărui Mire, e-Mpărat... e Dumnezeu.