Nu vei fi vre-o dată singur

Nu vei fi vre-o dată singur, în durere... în necaz,
Nu tu-ți ștergi a tale lacrimi când se scurg pe-al tău obraz,
Când ți-e greu... cu tine este-ntotdeauna Dumnezeu,
De n-ar fi... azi greul vieții, ar fi unul mult mai greu.

Ar fi lupta mult mai mare, de nu ar lupta Isus,
Fără El ar fi greoaie, crucea ce o ai de dus,
Numai El poate să stingă un cuptor când ți-este greu,
El te-ajută să-ți duci crucea, când e grea pe drumul tău.

Nu se-oprește în a-ți face, bine ție azi mereu,
Nu se-oprește să te-asculte, ție când îți este greu,
Și în tot ce astăzi face, este El neobosit,
Dă și-acum cu mână largă, până azi ce-a dăruit.

Tu privește-n jur și crede, peste tot e Dumnezeu,
De nu-l vezi, deschide ochii, nu privi cu ochiul rău,
El e-n dimineți și-n noaptea, când ai somnul liniștit,
Este peste tot căci Domnul, este Cel de neoprit.

El aduce răsăritul, razele calde de soare,
Ca în ziua cea din față, tu să vezi a ei splendoare,
Singur nu ai fost vre-o dată, și nici nu vei rămânea,
Nici în ziua cu splendoare, nici în noaptea ce e grea.

E neobosit iubire, azi mereu să dăruiască,
Fără ca să-i ceară nimeni, omenirea să iubească,
Fără margini e în toate, fără margini e milos,
Căci El este Împăratul... dragostei, Isus Hristos.