Nu vei fi răpus vre-o dată

Nu vei fi răpus vre-o dată, dacă te încrezi mereu,
În puterea minunată, ce o are Dumnezeu,
Când întâmpini vremuri grele, înspre cer de vei privi,
Cel de după nori și stele, inima-ți va auzi.

Obosit de ești pe cale, El putere îți va da,
Dacă chiar în toi de luptă, cânt de slavă vei cânta,
Dumnezeu de sus din ceruri, norii îi va despărți,
Cu puteri noi pentru tine, El îndată va veni.

Nu vei fi zdrobit de gânduri, de îl lași în vise vii,
Ca să zboare mai departe, de a lumii reci pustii,
Du-l în locul de odihnă, ce-i departe de pământ,
Este el la pieptul care, este pieptul Celui sfânt.

Nici de ploaie, nici de tunet, nici de teamă nu vei fi,
Tu lovit dacă pe urma, Domnului calci zi de zi,
Vei găsi pe ea doar pace, căci în urmă a lăsat,
Tot pământul ce nu are, când a fost crucificat.

Fii mereu plin de credință, doar prin ea tu vei putea,
Să răzbați vremea din urmă, care este-atât de grea,
Ea nu poate să răpună, nici-un fiu de Dumnezeu,
Căci purtat pe braț puternic este el prin vremi mereu.

Oricât ar fi de greoaie, calea pe acest pământ,
Vei putea trece de toate, doar de mână cu Cel sfânt,
Azi ridic-o să te-atingă, ca să nu fii tu răpus,
Prin atingere... putere, vei primi de la Isus.