Nu vei fi învins vre-o dată

Nu vei fi învins vre-o dată, ești mereu privit de sus,
De doi ochi ce nu te lasă, să duci crucea ce-ai de dus.

Ațintiți sunt înspre tine, zi de zi căci Dumnezeu,
E neobosit să fie, ajutorul tău mereu.

Nu vei fi răpus de șoapte, de-asculți glasul Celui viu,
Care astăzi se aude, zi de zi și-n nopți târziu.

El nu tace căci e-aproape, ziua-n care va veni,
Vrea pe toți să-i ia acasă, unul nu vrea a pieri.

Nu vei fi împins vre-o dată, de vre-o gură-n vale-n jos,
De rămâi mereu pe cale, lângă crucea lui Hristos.

Lângă El nu poate nimeni, să îți facă azi vre-un rău,
Căci Acel ce te-nconjoară, nu e om... e Dumnezeu.

Nici răpus de vânt sau valuri, tu pe cale nu vei fi,
Căci sădit ai fost de Domnul, Cel ce-ndată va veni.

Va veni... este aproape, să mai rabzi încă o vreme,
Singur nu vei fi pe cale, de nimic tu nu te teme.

Cel ce-a biruit odată, și azi poate birui,
De rămâi tu lângă Domnul, doar biruitor vei fi.

Vei rămâne în picioare, de te-ncrezi numai în El,
De îl vezi pe Domnul mare, și pe tine mititel.

Nu vei fi învins vre-o dată, de mereu tu vei lupta,
Armă de-ți va fi iubirea, tu să cazi nu vei putea.

Dragostea e fericire, întristat tu nu vei fi,
Vei înainta pe cale, de mereu tu vei iubi.

Vei rămâne și-n picioare, căci iubirea e tărie,
Nu îți va seca puterea, e izvor de apă vie.

Dragostea învinge totul, cea care-i din Dumnezeu,
Ea îți este ajutorul, oricât greu-ar fi de greu.