Nu va ști nimeni vre-o dată

Nu va ști nimeni vre-o dată,
Inima când mi se zbate,
Căci păreri sunt multe... bune,
Care au astăzi un nume,
Guri dechise pentru lume.

Nu-mi va ști ea nici suspinul,
Dar nici cum eu beau pelinul,
Nu va ști nici când mă doare,
Sufletul în întristare,
Căci are o gură mare.

Lumea care doar privește,
Lumea care nu iubește,
Care lupta nu mi-o știe,
Căci e-o lume-n veselie,
Dar pierdută în pustie.

Cel ce mereu mă privește,
Este Cel ce mă iubește,
Lângă mine stă mereu,
Când mie îmi este greu,
Și Acela-i Dumnezeu.

El durerea mea o știe,
Și coboară... o mângâie,
Inimii îi dă iubire,
Sufletului fericire,
Căci e Domn în nemurire.

Doar Lui toate azi îi spun,
E-nțelegător și bun,
Când îl strig mereu El vine,
Și rămâne lângă mine,
Inima să îmi aline.

Astăzi Lui îi mulțumesc,
Că în viață eu trăiesc,
Clipele ce-s minunate,
Când e lângă mine-aproape,
Cu o lume mai departe.