Nu vă sprijiniți de oameni

Nu vă sprijiniți pe oameni, o suflare ei doar sunt,
Sprijin poate fi doar Domnul, ce revine în curând.

Așezați-vă la cruce-n, umilință îmbrăcați,
Mântuire nu dă omul, voi să nu vă înșelați.

Nu priviți spre strălucirea, lumea ce o poate da,
Este una trecătoare, nu vă rătăciți în ea.

O lumină ce străluce, calea către veșnicii,
Este-n sac și în cenușă, plânsul cel din nopți târzii.

Fiți săraci în răutate, nici să nu vă vrăjmășiți,
Căci vrăjmași-n ziua mare, nu vor fi la cer răpiți

Îmbrăcați asemănarea, Mirelui ce va veni,
Fiți doar blânzi, plini de iubire, buni voi nu puteți muri.

Fiți cu mâinile curate, ca să fiți voi ascultați,
Cei ce sunt fără de pată, vor fi de Isus salvați.

Ziua Lui este aproape, unde oare ve-ți sfârși,
Dacă voi nu sunteți gata, cerurile-a moșteni.

Nu vă scufundați o clipă-n, rătăcire pe pământ,
Nici în amăgirea care, bate azi l-al vostru gând.

Nu lărgiți cărarea-ngustă, nu v-abateți de la ea,
Vântu-și va cânta cântarea, căci pe ea voi ve-ți cădea.

Soarele-și apune vremea, clipa Lui voi nu o știți,
Pregătirea sa vă fie, slujba-n care azi slujiți.

Straja cea din zori de ziuă, să cunoasc-al lvostru pas,
Căci o foarte scurtă vreme, până vine-a mai rămas.
Amin