Nu vă-ncredeți niciodată-n omul ce-i doar o suflare

Nu vă-ncredeți niciodată-n omul ce-i doar o suflare,
Credeți în puterea Celui, ce sfârșit vre-o dată n-are.

Nu pășiți pe căi străine, căci pe ele ve-ți muri,
Doar cuvântul să vă fie, hrană... și voi ve-ți trăi.

Nu iubiți acele lucruri, trecătoare care sunt,
Căci acele trecătoare, vor rămâne pe pământ.

Nu iubiți păgânătatea, despărțiți-vă de ea,
Vă va-mpinge înspre moarte, viață nu vă poate da.

Stați departe de trufie, de mândrie voi să stați,
Pe cărarea vieții voastre, zi de zi îndepărtați.

Să deschideți bine ochii, îndreptați mereu în sus,
Să puteți primi lumina, răsărită de Isus.

Amăgire este-n lume, cu alese-nvățături,
Teologi cu școli înalte, azi predau celor cu zguri.

Filozofi pe culmi mărețe, a mândriei s-au născut,
Voi de ei să stați departe, lângă Domnul stați mai mult.

Nu vă încurcați cu treburi, ce-s a vieții pe pământ,
Alergați întotdeauna, în sfințenie umblând.

Să rămâneți doar puternici, sus pe stâncă stați mereu,
Căci aproape e venirea, veșnicului Dumnezeu.