Nu vă-ncredeți în cei mari

Nu vă-ncredeți nici-o clipă,
În cei mari... căci pe pământ,
Numai Unul este mare,
Este viu... El este sfânt.

Fiul omului se trece,
În el nu e ajutor,
Cine-n viață-n om se-ncrede,
E cu cei care cobor.

Fericit este acela,
Cine crede-n Dumnezeu,
Cine-și pune-n El nădejdea,
Nu va ști ce este greu.

Cerurile și pământul,
Marea... dar și tot din ea,
Le-a făcut cu-a Sa putere,
Căci puterea... e a Sa.

Celor asupriți... dreptate,
El le face-n timpul greu,
Celor ce-s flămânzi... din ceruri,
El revarsă harul Său.

Orbilor le dă lumină,
Dar pe cei încovoiați,
Îi îndreaptă cu-a Sa milă
Ca să fie îndreptați.

Nu vă-ncredeți nici-o clipă,
În puterea cea de jos,
Căci puterea cea mai mare,
Este numai la Hristos.

Înălțimile de ceruri,
El e Cel ce le-a făcut,
Credeți în puterea care,
Totdeauna vă e scut.

A zidit Ierusalimul,
Rănile poate lega,
Inimii ce e zdrobită,
Când cu greu se zbate ea.

Stelele le socotește,
Le dă nume Dumnezeu,
Sprijină nenorociții,
Mare este harul Său.

Credeți doar în El întruna,
Nu în omul trecător,
Doar El pregătește ploaia,
El dă hrană tuturor.

Credeți în credincioșia,
Ce o are numai El,
Numai Unul este Rege,
Regele-i Emanuel.
Amin