Nu-ți spune astăzi tu amarul

Nu-ți spune astăzi tu amarul, acelui ce-ți spune... te-ascult,
Căci este-acel, ce-ntotdeauna, îți va săpa rana mai mult.

Nu-i spune celui ce te-ntreabă, de ce ești trist și apăsat? ,
Caci uneori... el este-acela, într-un necaz ce te-a uitat.

Nu-i spune lui nici ce te doare, de el tu vei fi judecat,
Mereu va pune o-ntrebare, de ce tu nu ești vindecat.

Nu-i spune taina cea ascunsa, ce printre răni s-a așezat,
Celui ce-a spus... eu sunt cu tine, dar este-acel ce te-a uitat.

Tu inima nu îți deschide, chear de-ar vorbi frumos mereu,
Va sta oricând el lângă tine, dar nu și-atunci când ți-este greu.

Privește azi, în miez de ziuă, de-odată singur ai rămas,
Căci cel ce-a spus... eu sunt cu tine, s-a așezat într-un popas.

El ochii și-a ascuns... și astăzi, de-odată gura și-a închis,
Uitând de clipa-n care ție, voi fi mereu... el ți-a promis.

Ooo... omule lovit de gânduri, de ce în om te-ai încrezut,
De ce i-ai spus a ta durere, tu azi de el nu ești știut.

De ce-ai deschis inima care, ea singură plângea mereu,
Și l-ai primit pe omul care, el astăzi te-a lăsat la greu.

Mereu pe lângă tine trece, dar cu privirea aplecată,
Să nu îți vadă azi necazul, pășind grăbit mult mai departe.

Ascultă azi un glas ce-ți spune... . ascultă fiul Meu iubit,
Privește tu spre cerul care, nicicând El nu te-a părăsit.

Mereu a fost și în necazuri, și-n încercări a fost mereu,
Acel ce ți-a purtat povara, ca ție să nu-ți fie greu.

El lângă tine-a stat în ziuă, și-n miez de noapte-n ceas târziu,
El nu și-a-ntors nicicând nici fața, căci tu ai fost... și ești un fiu.

Deschide-ți inima tu astăzi, Isus mereu te v-asculta,
Doar El e Cel ce niciodată, pe tine nu te va trăda.