Nu te uita la valurile mării

Nu te uita la valurile mării,
Pornite din adâncu-ntunecat,
Prin ele tu creștine-ntotdeauna,
Pe brațul Celui sfânt ai fost purtat.

De ele tu n-ai fost pe drum vre-o dată,
Lovit căci El de valuri te-a păzit,
Ai fost purtat în car de biruință,
De mare să nu fii tu înghițit.

Chear dacă astăzi barca vieții tale,
Lovită e de valuri ea mereu,
Privește înspre malurile mării,
Acolo te așteaptă Domnul tău.

Să nu privești la adieri de vânturi,
Ce bat din răsărit până-n apus,
Acel ce mustră vântul, și-l oprește,
E Împăratul slavei, e Isus.

Cuvântul Său mereu are putere,
Și orice vânt la glasul Lui cel sfânt,
Se-ascunde, se oprește, căci Cuvântul,
Domnește El în cer și pe pământ.

Dar nici furtuna ție să nu-ți fie,
Îngrijorare azi în fața ta,
Isus e Cel ce ei îi poruncește,
Și ea îndată se v-a-ndepărta.

Oricât ar fi ea plină de furie,
Tu alergarea să nu ți-o oprești,
Să nu lași teama ca să te cuprindă,
Tu dincolo de ea doar să privești.

Căci dincolo de ea e Domnul păcii,
Acel care furtuna va opri,
E Cel care-n furtuni întotdeauna,
Spre tine cu-a Sa milă va privi.

Dar când pe cale vine încercarea,
Cu lacrimi ce-s amare, cu suspin,
Să nu uiți că mereu Acel ce-i veșnic,
Coboară-n încercare cu alin.

El știe orice rană ce-i ascunsă,
Durerea ce-a ta inim-a cuprins,
Și-n orice luptă... luptă pentru tine,
Va birui cum moartea a învins.

Să nu descurajezi pe drumul vieții,
Privirea ta să fie doar în sus,
Și orice-ar fi, tu să nu dai uitării,
Că-n tot puterea este doar Isus.