Nu te teme

--, , Nu te teme"... se aude, un glas blând, un glas duios,
--, , Eu sunt mereu lângă tine"... și-atunci capul mi-am întors,
Ca să văd cine-mi vorbește, cu așa un glas de blând,
Nu am auzit vre-o unul, de când sunt pe-acest pământ.

--, , Nu te teme"... înc-o dată, glasul eu l-am auzit,
Și-o lumină minunată, dintr-o dată am zărit,
Era ea atât de caldă, era mult pătrunzătoare,
Mult mai mult ca și o rază, ce coboară azi din soare.

Înc-odată se-auzise, vocea ce mă mângâia,
Ea a mea tristețe-adâncă, dintr-o dată o-alunga,
Inima-ncepu să-mi bată, pieptul gol nu mai era,
Era plin de bucurie, ce lumina radia.

A-nceput din ea să vină, o căldură ce-a cuprins,
Sufletul și-a mea ființă, ce era atunci învins,
Și din ea iar se-auzise, glasul ce m-a mângâiat,
El îmi spuse... --, , tu ascultă, îți vorbește-un Împărat".

Îmi mai spune... --, , sunt lumina, ce-ai cerut-o tu mereu,
Eu sunt alfa și omega, Eu sunt Dumnezeul tău,
Sunt Acel ce ți-aduc pacea, Cel ce moarte-a biruit,
Ca să ai acea lumină, care azi a coborât".

Dintr-o dat-acea lumină, de mine se-apropia,
Am crezut că nu văd bine, poate dorm, poate-oi visa,
Dar era atât de vie, mă făcea să simt mereu,
O iubire-atât de mare, ce n-am mai simțit-o eu.

Nu vroiam ca să dispară, dar glasul din nou mi-a spus,
-- Nu te teme, că Eu Domnul, chear de sunt acolo sus,
Înspre tine îmi sunt ochii, Eu te port pe brațul Meu,
Și prezența Mea divină, ea va coborâ mereu.

Ea a dispărut... lumina, ce a fost chear lângă mine,
Golul era iarăși golul, ce îmi aducea suspine,
Dar în ochii mei rămase, o lumină ce mi-a dat,
Ce mă duce înspre ceruri, către glasul de-Mpărat.

Cât de minunată Doamne, a fost clipa ce-a trecut,
Mi-o aduc mereu aminte, când un pas am de făcut,
Și urmez mereu lumina, ce căldură mi-a adus,
Și-acea pace și iubire, ce venea prin ea de sus.

Sunt acele care astăzi, mie-mi dau mereu putere,
Ele-s totul pentru mine, sunt comoară... o avere,
Mă țin tare în credința, că-ntr-o zi iar voi vedea,
O lumină minunată, dar voi fi pe veci cu ea.