Nu te pierde-n încercare

Nu te pierde-n încercare,
Când la ușă iarăși bate,
Cel ce poate s-o oprească,
El nu poate sta departe.

Lângă tine-ntotdeauna,
Stă la orice pas îl faci,
Pentru tine El vorbește,
Când puteri nu ai și taci.

Când tu plângi... și El cu tine,
Este numai întristat,
Căci odată pe o cruce,
A Sa viață El și-a dat.

Ca să ai tu bucurie,
Fericire doar mereu,
Și să porți un nume mare,
Nume... fiu de Dumnezeu

Nu te pierde-n deznădejde,
Să te fure când ar vrea,
Poate ca să te orbească,
Rătăcit să fii în ea.

Te va duce doar pe drumuri,
Care sunt înspre pierzare,
Tu încrede-te în Domnul,
Și rămâi doar în picioare.

Fii cu rădacin-adâncă,
Căci de Domnu-ai fost sădit,
Și-n furia cea de vânturi,
Tu să fii de neclintit.

Căci udat ești din izvorul,
Plin ce e de apă vie,
Izvorât din stânca vieții,
Dintr-o veșnică vecie.

Nu te pierde-n necredință,
Să te ducă-n amăgiri,
Vrea să te îndepărteze,
De prezența vii iubiri.

Locurile-ntunecate,
Ea ți le v-a arăta,
Să te ducă-n a ei vreme,
Tu nicicând nu o lăsa.

Să ai azi credința-n Domnul,
Fără a te clătina,
Ancoră mereu să-ți fie,
Oriunde te vei afla.

Doar prin ea cuprinde cerul,
Nu-i da drumul niciodat,
Căci în el de Domnul păcii,
Ești mereu tu așteptat.