Nu te mira

Nu te mira de vremea care,
Este azi atît de rea,
Ori nu cunoşti în toate astea,
Că totu-i spre venirea Sa.

Biserica îi fără de putere,
Şi lupii au intrat în ea,
Şi-mi sfîşie oile mele,
Că n-are cine le priveghea.

Şi sînt sărmalele bătute,
Şi fugărite şi lovite,
Şi es sărmanele din cîrd,
Tot căutînd Păstorul blînd.

Şi caută păşuni mai bune,
Unde să fie hrana lor,
Dar lupii le pîndesc pe urme,
Şi-s plini de ură ,de omor.

Şi căutînd izvorul dulce,
Ce au băut cînd-va din El,
Aleargă oile la cruce,
Şi tot strigînd spre Emanuel.

Toate strigă cu glasul tare,
Privind la crucea lui Isus,
Tu unde eşti o Doamne sfinte,
Ca să ne ei la Tine sus?

Şi iată că privind Păstorul,
La asale oi de pe pămînt,
Atunci un suar blînd şi subţire,
A fost a Lui acel cuvînt.

Mai este-o vreme de răbdare,
Fiţi totdeauna-n aşteptere,
Şi ridicaţi privirea sus,
Căci de acolo va veni Isus.

Şi El va fi păstor la oi,
Şi totdeauna printre noi,
Căci nu este El cel plătit
Ci pentru noi El sa jertfit.