Nu te mânia creștine

Nu te mânia creștine

Nu te mânia creștine, pe cel rău când face rău,
Te-a-nvățat Isus odată, să-ți iubești vrăjmașul tău,
Binecuvintează gura, ce mereu te-a blestemat,
Vei primi în suflet pace, căci la asta-i fost chemat.

Nu întoarce iute piatra, înspre cel ce te-a rănit,
Domnul spune că El este, cel ce trebuie iubit,
Chiar de este dureroasă, rana care ți-a făcut,
A ta dragoste să ardă pentru el astăzi mai mult.

Nu te mânia prea iute, când tu ești acel mustrat,
Dă jos zgura ce se pune, peste aurul curat,
O mustrare poate-aduce-o strălucire pe pământ,
Cei necredincioși să vadă, cine este-al tău Stăpân.

Chiar de plângi pe-această cale, să nu murmuri niciodat',
Căci o cale mai ușoară, ea nu este spre-un regat,
Pentru tine care astăzi, pregătit este mereu,
Nu de om, este de mâna... veșnicului Dumnezeu.

Nu te așeza în grabă, de puțin ești obosit,
Domnul spune să ei jugul, și să fii acel grăbit,
Să îți duci cu bucurie, crucea ce o ai de dus,
Fără să-ți apleci privirea, să privești numai în sus.

Dar când vine judecata, l-al tău gând... nu judeca,
Are cine să o facă, ea nu este treaba ta,
Sau de ești tu azi de alții, judecat, sa-nalți mereu,
Pentru ei o rugăciune, către Domnul tău și-al meu.

Dar de simți acea durere, a cuvintelor tăioase,
Gura ta ea sa răspundă, doar cu cele mai frumoase,
Vei fi cel care primește, de la Domnul vindecare,
Căci e voia Lui tu astazi, pe pământ ca să fii sare.

Să te-asemeni doar cu Domnul, să se vadă-n tine El,
Chiar de-s numai mari pe cale, tu rămâi cel mititel,
De așa tu vei rămâne, vei ajunge unde-i Cel,
Care pe pământ odată, s-a văzut doar mic și El.
Amin (diana)