Nu te îndoi creștine, de iubirea lui Isus

Nu te îndoi creștine, de iubirea lui Isus,
Crede biblia, cuvântul, crede tot ce El ți-a spus,
Fii statornic pe carare, nu te clătina ușor,
Nu privi la cei ce astăzi, lângă tine cad... cobor.

Legănat de valul mării, nu lăsa ca tu să fii,
Cu privirea ridicată-n orice val tu să rămâi,
Marea este-ascultătoare, de cuvântul lui Isus,
Și-orice val azi se ridică, lui îi este el supus.

O desparte El în două, ca la mal tu să ajungi,
Gura mării o închide, când de spaima ei tu plângi,
Ca să te scufunzi vre-o dată, Domnul nu te va lăsa,
Mergi pe ape prin credință-ncredete-n puterea Sa.

Aplecat de vânt pe cale, să nu fii căci Dumnezeu,
N-a lăsat vre-o dată crucea, jos spunând că este greu,
Chiar de era una mare, ce mereu îl apleca,
El a dus-o fără gandul, crucea grea de-a o lăsa.

Până sus pe culme Domnul, chinuit, bătut, scuipat,
Fără de vre-o-ncălțăminte, fără murmur a urcat,
Chiar sub lovituri de biciul, fără milă ce lovea,
Dar vre-o dată că să lase, crucea El nu se gândea.

S-a gândit numai la tine, și la mine s-a gândit,
Să nu fim azi ca păgânii, ce pe El l-au răstignit,
Să fim tari și în credință, să rămânem în picioare,
În aceste vremuri grele, lângă sfintele izvoare.

Și să ne hrănim cu hrana, ce prin har ne-o dă și azi,
Să ne bucurăm de curge, lacrima pe un obraz,
Să ne-ncredem în cuvântul, ce-i lăsat de Dumnezeu,
El e arma cea mai mare, împotriva celui rău.