Nu te grăbi să pleci...

Nu te grăbi să pleci...

Nu te grăbi să pleci, când stai în rugăciune,
Cu-Acel care cunoaște, viața ta și-a mea,
Rămâi în umilință, durerea ta îi spune,
Căci El nu dormitează, la vreme va lucra

Nu te grăbi în rugă, să înșirui multe vorbe,
Bolborosind mereu, aceleași rugăciuni,
Ci spune: Doamne vino, în casa mea Stăpâne,
Căci Tu Ești Dumnezeu și care faci minuni,

Nu te grăbi să spui, de rău, ci doar de bine,
Să nu rostești atunci: O Doamne m-am pripit!
Ci stai și-ascultă îndemnul, ce de la Domnul vine,
Să ști să stai, să-aștepți, să nu fi ispitit

Nu te grăbi să judeci, când vezi un om ce cade,
Când faptele păgâne, în jos l-a doborât,
Ci mulțumește în taină, că numai El te ține,
Acel ce poate totul, Acela ce Este Sfânt

Căci nu a ta putere, te ține în picioare,
Să fi încă în viață, când ciuma-i pe pământ,
El are încă milă, mai are îndurare,
Căci slujitori își face, din flăcări și din vânt

Nu te grăbi să fugi, din fața Celui veșnic,
Rămâi s-asculți de El, în fiecare zi,
El pașii îți luminează, căci El este un sfeșnic,
Pe drumul vieții în vale, și până în veșnicii.

Floarea F.