Nu te da bătut creștine

Nu te da bătut creștine pe cărarea vieții tale,
Zilele-ți sunt cunoscute, de-al tău Domn plin de-ndurare,
Toate-au fost scrise-ntr-o carte, cu iubire așezate,
Ce-ntâlnești tu azi în viață, știe Cel ce nu-i departe.

El în viață-ntotdeaun-a fost prezent... este și-acum,
Călăuză ți-a fost ție, Dumnezeu pe-al crucii drum,
Știe tot ce se întâmplă, așa Domnul meu lucrează,
Prin furtuni un vas de cinste, Domnul slavei modelează.

Nu te da bătut în lupta, care este ea în toi,
El nicicând în nepăsare pentru cei ce-s în nevoi,
Nu a stat... căci toate știe, El e Atotștiutor,
Și la vremea hotărâtă, vine-ndată-n ajutor.

Tu să stai smerit la cruce, și nicicând să nu grăbești,
Clipa de tine dorită, dar nici să nu ocolești,
Nici furtuna, dar nici valul, căci în ele-ar vrea să vadă,
Ce iubești... a ta răbdare... Cel ce-i Împărat în slavă.

De le ocolești... El Domnul, înc-o dată le aduce,
Până-ngenunchezi creștine, tu acolo jos la cruce,
Până când în suferință, numele-i vei lăuda,
Până când tu printre lacrimi, numai Lui îi vei cânta.

Mult prea grea e modelarea, este mult prea dureroasă,
Dar e modelarea care, te va duce ea acasă,
Fără zgură... fără pată, fără de vre-o îmbufnare,
Doar un vas curat de cinste, sus în cer un loc el are.

Nu-ntreba... de ce Isuse? , nu-ntreba... ooo... până când? ,
Cel ce-ți vede a ta haină, este Cel ce e preasfânt,
Inima El îți cunoaște, dar și gândul tău îl știe,
Și așa cum ești acuma, nu ajungi în veșnicie.

Lasă-te purtat de Domnul, prin furtuni și prin cuptoare,
Căci îndată Cel ce-i veșnic, pe un nor din slav-apare,
Și El vrea ca să fii gata, vrednic de-ndurarea Sa,
Vrednic de Împărăția, unde te va înălța.