Nu te-aș da iubit Părinte,

Nu te-aș da iubit Părinte, pe nimic în astă lume,
Căci Tu ești Acela care, mi-ai dat mie al Tău nume,
Ești Acela ce odată, dealul suferinței tale,
L-ai urcat fără de teama, c-ai să-nduri doar chin și jale.

Nu te-aș da, căci fără Tine, un nimic Doamne aș fi,
N-aș cunoaște ce înseamnă... . ce înseamnă a iubi,
N-aș vedea nici o lumină, după care să alerg,
Nici prin văi, n-aș ști Isuse, pe unde ca eu să merg.

Nu vreau să te dau căci Doamne, mult prea greu eu te-am găsit,
Fără Tine dimineața, n-ar avea un răsărit,
Dar și noaptea fără Tine, ar fi mult prea-ntunecată,
Fără mila Ta... cea mare, mi-ar fi barca înecată.

Viața fără Tine astăzi, nici un rost nu ar avea,
Inima ea nu ar bate, pentru-Mpărăția Ta,
Pașii mei, n-ar merge Doamne, pe-a Ta cale-așa ușor,
N-aș avea eu azi în viață, Tată după Tine-un dor.

Nu te-aș da, căci nu vreau Doamne, fără Tine să trăiesc,
Vreau ca-n viața mea în taină, eu să pot ca să iubesc,
Vreau să plâng de bucurie, să mă bucur în necaz,
Vreau să simt cum a Ta mână, ea îmi șterge-al meu obraz.

Vreau mereu, eu doar cu Tine, să călătoresc acum,
Doar cu Tine eu de mână, să înaintez pe drum,
Să mă prind de a Ta haină, să te simt mult mai aproape,
Și în ziua cea senină, dar și-n noaptea-ntunecată.

Nu te dau dragă Părinte, eu pentru nici o comoară,
Căci comoara cea mai scumpă, nu este în lume-afară,
Este sus, este în ceruri, unde am găsit-o eu,
Cea mai rară... prețioasă, ești chear Tu... sfânt Dumnezeu.

Și decând Doamne pe Tine, te-am găsit cu-adevărat,
Nu te-aș da, căci ești comoara, care mult am căutat,
Ești iubirea mult dorită, ce mă face să iubesc,
Dragostea-ți nemărginită, îmi dă viață să trăiesc.