Nu sunt poetă

NU SUNT POETĂ
Nu sunt poetă, doar vorbesc în vers,
În vers găsesc cuvântul mai divers,
Printre cuvinte nerostite, strecor gânduri
Și mă trezesc că umplu multe rânduri.

Nu pot să spun ce vreau, nu-s vorbăreață,
Chiar de aș vrea, așa sunt eu, nu-s îndrăzneață,
Trăiesc în lumea mea, visez că va fi bine
Și chiar e bine, când vorbești în rime.

Sunt criticată, eu când scriu, greșesc,
O recunosc și vreau să-ți mulțumesc,
De mă ajuți și îmi arăți greșeala,
Voi corecta, chiar de termin cerneala.

Eu scriu în vers, dar nu scriu poezie,
De multe ori ce scriu, e pentru mine, îmi scriu mie,
Mă pierd în vis, mă pierd în galaxii,
Mă regăsesc în versuri, nu în poezii.

M-ați întrebat, ades, de ce eu m-am blocat
Și de ce scriu doar despre cer neîncetat,
Eu nu scriu poezie, doar vorbesc
Și am să vorbesc mereu de ce iubesc.

Iubesc mult cerul și vreau veșnicia,
Când scriu de Dumnezeu, îmi crește bucuria,
Sunt ferm convinsă că trăiesc prin El,
Prin El trăiesc și nu am un alt țel.

Asta sunt eu, vorbesc fără cuvinte,
De multe ori, în vers sunt sentimente nerostite,
Nu vreau să vă jignesc, dar vreau ca să accept,
Eu știu că versul meu nu este înțelept.

Nu sunt poetă, scriu în vers ce simt,
De multe ori cuvintele nu pot să le cuprind,
Dar mă descarc în vers, cu bucurie
Și vreau să scriu aici și-n veșnicie.

Vă mulțumesc din suflet c-ați citit,
Vă mulțumesc și dacă versul meu ați ocolit,
Eu scriu în vers și versuri am să scriu,
Așa sunt eu, vorbesc în vers, atâta știu.
Emilia Dinescu