Nu strica Cuvantul

2Cor.2.17)

Se fac în toate destule sticaciuni,
ce unele cu greu mai sunt înlaturate.
Dar cea mai mare dintre urâciuni,
e când se strica a Domnului parte.

Când strici ceva frumos si de valoare,
e greu sa poti recupera sau strânge.
Dar ce-i cumplit si pagubos ce doare,
e atunci când Duhul din noi se stinge.

Unii asculta Cuvântul si-l traiesc cu zel,
iar altii sunt neatenti si-l încalca!
Se poate ca si unii si altii într-un fel,
sa-l strice, atunci când se...îmbraca!

Ascult Cuvântul cu drag si cu placere
si-l strâng în inima voios!
Dar când vine necazul si ispita-n tacere,
dovedesc cât Il iubesc pe Cristos.

Zilnic citim si Duhul Sfânt ne spune:
sa-I fim ascultatori, evlaviosi si buni!
Insa pe noi nu poate sa ne-adune,
în veghe, în post si-n rugaciuni.

Se strica Cuvântul prin vorbe si prin fapte,
Care nu-s placute Domnului si la oameni.
Tu de vei crede si-I vei da dreptate,
Vei strânge la seceris...ceea ce sameni!

Dar el se mai strica prin scris si purtare,
asa cum atâtia îl facem din plin!
Dar Domnului de-I vom da ascultare,
Il vom împlini în totul, cu da si amin!