Nu știm cât va mai fi harul

Nu știm cât va mai fi harul,
De-auzi glasul de sus,
Ce și astăzi el mai strigă,
Este glasul lui Isus.

El și azi mai cheam-acasă,
Pe acei ce-s rătăciți,
Pe acei ce-n somnul morții,
Sunt adânc ei adormiți.

Nu știm cât azi timp mai este,
Până când El va veni,
Poate fi a Sa venire,
Mâine... sau azi poate fi.

Tot ce știm este că vine,
Vremurile ne vorbesc,
Că la ușă Domnul bate,
Zorii veșnici se zăresc.

Nu știm cât mai are milă,
Tot ce știm... e că-i milos,
Dar și ea-și are sfârșitul,
Când va coborâ Hristos.

Chiar și vremea cercetării,
Va lua atunci sfârșit,
Și sfârșitul ei v-aduce,
Vremea ce-i un infinit.

Nu știm cât mai dă iertare,
Însă bunătatea Sa,
Știm că este una mare,
Și azi poate-a mai ierta.

El și astăzi dăruiește,
Viață celor fără ea,
Cât mai dăruiește... nu știm,
Vremea este-n mâna Sa.

Noi care-auzim cuvântul,
Să fim vegheatori mereu,
Să fim gata de plecare,
Căci e-aproape Dumnezeu.

Celor ce nu-L știu... să spunem,
Că îndată va veni,
Să se-ntoarcă din pierzare,
Viață veșnic-a primi.

Să le spunem de lucrarea,
Dumnezeu ce a făcut,
Numai El este sfârșitul,
Cum a fost și început.

Să le spunem că îndată,
Pe pământ se va sfârși,
Tot ce e deșărtăciune,
Că Isus va reveni.

Să nu stăm în nepăsare,
În picioare doar să stăm,
Cu o haină ce-i curată,
Noi să îl întâmpinăm.

Să fim gata-n orice clipă,
Poate El veni acum,
Sau poate a fi la noapte,
Acel capăt ce-i de drum