Nu-s sarac...

NU-S SĂRAC...

Nu-s sărac şi nu voi fi
Posed o credinţă tare
Cred în Fiul preaiubit
Ce mi-a dat răscumpărare
Cred că asta mi-e de-ajuns
Este-o mare bogăţie
Am acum acces la Har
Am acces la-mpărăţie...

Am în mine dor ceresc
Ce mă ’nalţă către stele
El mi-alină cu tandreţe
Toate păsurile mele
Mă ridică din tristeţe
Şi mă face temerar
Să tânjesc la locul veşnic
În al Cerului hotar.

Sunt bogat. S-o ştie toţi!
Am în mine Duh de viaţă
El poate schimba-ntr-o clipă
Chiar şi-o inimă de gheaţă
El mă poate consola
Când e mare dezolarea
El mă poate şi ghida
Să am iar orientarea.

Am belşug de hrană bună
În Scriptură, în Cuvânt
Zilnic o deschid cu drag
Zilnic îmi mai dă un gând
Nestematele comori
Ce-s în paginile ei
Nu le afli-n altă parte
Unde sunt alţi dumnezei.

N-am nevoie de castele
Nici de vile împozante
Sus în gloria celestă
Am palate luminate
Iar luminile divine
Mă feresc de-ntinăciune
Şi m-ajută să-ndrăgesc
Timpul scump de rugăciune.

Cine m-a numit sărac
E-n totală ignoranţă
Nu-L cunoaşte pe Hristos
Nici trăirea cu speranţă
Nu-mi mai trebuie nimic
Când e El stăpân în mine.
Ci rostesc mereu, mereu
"Maranata" – Domnul vine!

4 Aprilie, 2006