Nu religia mă face sfînt

Nu religia mă face sfînt
Și nici cuvintele ce-mi poruncesc
Ci dragostea și sfîntul legămînt
Cu Fiul harului dumnezeesc

Căci doar prin El azi sînt o mărturie
Și prin credință am ajuns să fiu
Purtat de-a Duhului făclie
Spre veșnicia Dumnezeului Cel viu

Nu portul meu mă face mai curat
Și nici iertarea ce-mi e dată
Ci sîngele ce s-a vărsat
Din îndurarea Sa de Tată

Căci doar din mila-i părintească
Am fost să fiu eu acceptat
Să port azi haina de mireasă
Al meu trecut să-l dau uitat

Nu vindecarea-mi mîntuiește
A mea suflare-mpovărată
Ci doar lucrarea ce rodește
O nouă viață fără pată

Căci doar privind doar înainte
Spre-a Lui venire după mine
Eu pot azi lucrurile sfinte
Să le împart cu orișicine

Să proslăvesc a Lui Putere
Și să trăiesc doar bucurii
Să gust din lapte și din miere
Și să mă știu cu-ai Lui copii

Ce-acum se roagă și se-nchină
Doar Dumnezeului Cel viu
Ca să-și întindă a Lui Mînă
Din pietre iar să facă fiu.
Amin!