Nu privi-napoi creștine

Nu privi-napoi creștine, orișicât ți-ar fi de greu,
Căci în fața ta în toate, este bunul Dumnezeu.

Soarele pe cer îl pune, ție cale-a-ți lumina,
Nu mai bâjbâi pe urma, ce-a lasat-o-n urma Sa.

Nu privi spre strălucirea ce o are un păcat,
Căci ea este trecătoare, lasă pete-n gând curat.

Cere sângele ce-odată, se scurgea nevinovat,
Să te spele să ai haina demnă de al Său Regat.

Nu privi spre clătinare, căci tăria ta-i Isus,
Nu fi rob plăcerii tale, Domnului să-i fii supus.

Moartea stă mereu la pândă, să te aibă mult ar vrea,
Însă tu de a ei șoaptă, fugi... și nu o asculta.

Nici la om să n-ai privirea, căci vei fi de el rănit,
Să privești numai spre-o Stâncă, doar de ea fii sprijinit.

Stânca ta să fie Domnul, Lui să-i spui durerea ta,
Omul va lovi în rană, o va face mult mai grea.

Însă tu... rămâi statornic, neclintit mereu să fii,
Foc de dor să fii de ceruri, doar în dragostea dintâi.

Să privești numai la Domnul, ținta ta doar El să fie,
Ca la capăt de-alergare, să ajungi în veșnicie.
Amin