Nu poţi să urci singur

Nu poţi să urci pe drumul nemuririi
Fără să ai cu tine pe Isus!
Adesea te încearcă şoapta firii
Şi îţi sădeşte gândul amăgirii
Să nu ajungi în ţara cea de sus.

E greu să lupţi când nu ai armătură
Cu-acea care stau mereu la pândă!
Dar dacă ai al Domnului armură
Şi stai de veghe la orice spărtură
Îţi va veni din cer a ta izbândă.

E greu să stai cu inima deschisă
Pentru acela care te-a jignit!
Dar nu uita că ţara cea promisă
O dobândesc acei cu mâna-ntinsă
Pentru un suflet trist şi greu lovit.

E greu să dai ades, din a ta pungă
La cel sărac , lipsit de ajutor!
Dar nu uita că poţi ajunge slugă,
Şi toată averea ta, o să ajungă
La alţii, care n-au fost pe ogor.

E greu ca să slujeşti cu dăruire
Când ai ajuns la grele încercări!
Dar nu uita că Cel din nemurire
Viaţa El şi-a dat-o din iubire,
Să poţi uita de orice apăsări.

Fii tare dar,pe drum spre nemurire,
Căci Domnu-I tot-deauna lângă tine,
Poţi să ajungi în marea strălucire
Dacă renunţi la tot ce-I amăgire
Şi n-ai să laşi tu şoaptele străine.

Priveşte–n sus, de unde va veni,
Acela care a plecat demult!...
Toţi sfinţii, odată îl vor întâlni,
Cu eii şi tu spre ceruri vei porni
Să fii cu Cel ce-ai făcut legământ.

Amin