Nu poți să crezi

Nu poți să crezi că tu ești o minune
Ce poartă-n suflet chemările cerești,
Că-n palma Celui Veșnic sunt brodate
Și zilele și anii ce-i trăiești,

Că pentru tine-a pus pe ceruri stele
Și pe Pământ a-ntins covor de flori,
Că pentru tine-aduce dimineața
Cu argintatul revărsat de zori.

De dragul tău, ți-a pus în ochi lumină
Și ți-a dat grai, să poți rosti cuvânt.
De dragul tău, sub norii în furtună
N-a-ngăduit să-ți fie zborul frânt

Și tot de dragul tău, a coborât din slavă,
Trăind ca un străin galileean
Cu lacrima de sânge să stropească tina,
Când pentru tine s-a rugat în Ghetsimani…


Sub Crucea grea, pe Via Dolorosa,
Căzând, urca pe deal, în chinul greu.
Rănit de spini, cu mâini străpunse de piroane,
Murea pe Golgota Isus, de dragul tău…


Iubirea Lui, e-aceeași peste veacuri
Căci cu mărire, pentru veci a-nviat
Să-i poți șopti în rugă: „Cred, Doamne,
Prin jertfa Ta și eu am înviat!”

Timișoara, 10 ianuarie 2017