Nu poți fi răpus vre-o dată

Nu poți fi răpus vre-o dată, cât pe urma lui Hristos,
Vei păși pe drumul vieții, tu vei fi doar glorios.

Cât în fața ta va merge, slavă Lui... atunci vei fi,
Cel care prin văi... cuptoare, doar mereu va birui.

Nu poți rătăci vre-o dată, dacă vei urma mereu,
Doar lumină ce-a lăsat-o Preaiubitul Dumnezeu.

Îți va lumina cărarea, spre un noi Ierusalim,
Unde dragostea domnește, unde totul e divin.

Vei găsi și pacea care, pe pământ n-o vei afla,
Cât în inimă credința-n, orice clipă vei avea.

Uneori doar prin credință, poți pe drum înainta,
Oricât valu-ar fi de mare, oricât lupt-ar fi de grea.

Nu te va răpune ploaia, de vei sta la adăpost,
Sub acele aripi care, le întinde doar Hristos.

Tu vei fi păzit sub norii, ce se-adună ei mereu,
De-acea mână perforată, mâna cea de Dumnezeu.

Este ea care pe-o cruce, pentru tine s-a întins,
Când fără de nici-o vină, al Său sânge s-a prelins.

Ești cu el spălat tu astăzi, doar să crezi și vei vedea,
Cât de-aproape stă de tine, Domnul... ajutor să-ți dea.

De îl vei ținea de mână, ceru-n fața ta va fi,
De îl vei iubi întruna, El nu te va parăsi.

Te va însoți iubirea, și vei fi aici mereu,
Tu călăuzit întruna, doar de El... de Dumnezeu.
Amin