Nu pot pricepe...

Nu pot pricepe-adesea de ce mi-e dat în viață
Sà gust din plin amarul și fierberea din piept,
Că multe vise-mi par epave, sfărâmate
Dar, conștient deplin că viața-i dirijată
De-un Tată ce-mi dorește doar binele...accept.

Îmi conturez în minte, stingher, planuri mărețe
Prea îmbiat de șoapte, nedornic de tumult;
Și-orbit, eu merg 'nainte, sătul de vechi povețe
Când, Vocea Ta mã cheamă, răbdarea să nă-nvețe
Și-atunci, în agonie, pe Tine vreau...s-ascult.

Când valuri mari de ură îmi amenință viața
Și vorbe grele, goale, în arme se prefac
Aș vrea sã spun, s-arãt, sã dovedesc dreptatea,
Justificãri, motive și dreaptă realitatea,
Dar Tu mă chemi atunci, Isuse scump,...să tac.

C-atât de mulți sunt cei ce se îndreaptă, iute,
Spre lumea de-ntuneric și-n valuri reci se frâng
O lume zbuciumată și suflete pierdute,
Pierduți, dar nu e nimeni în stare să ajute,
Chemarea Ta mă-ndeamnă să-ngenunchez,...să plâng.

Învață-mă, Stăpâne, valorile divine,
Să Îți ofer viața, suflarea în mănunchi,
Ca, înjugat slujirii, cu tot ce am în mine,
Să-Ți dau întreaga slavă, că Ție ți se cuvine
Și sã trăiesc ca Tine, nu-n faimă, ci-n...genunchi.

Amin