Nu obosiţi nicicând

Nu aşteptaţi răsplată-n timp de semănat
Căci ce ştiţi voi unde-a căzut sămânţa?
Ci mulţumiţi-Mi, căci Eu l-am iertat
Şi tot Eu sunt Acel, ce poartă biruinţa.

Să-Mi mulţumiţi unde veţi merge, ne-ncetat
Ca Eu să fiu slăvit şi preamărit în toate
Nu faceţi lege din al Meu sabat
Ci predicaţi Cuvântul, doar în libertate

Să-MI fiţi fideli doar Mie, numai Mie
Căci nimeni altul n-a putut să ierte
Şi să-şi jertfească viaţa ca simbrie
Pentru acei, ce au trăiri azi, sterpe

Nu vă lăsaţi conduşi de gândul că-ntârzii
Iubitul Tată mai îngăduie căinţă
Voi, zi şi noapte-n Duh să fiţi doar vii
Căci mulţi sunt cei ce au nevoie de sămânţă.

Umblaţi pe străzile pustii şi-n miez de moarte
Şi anunţaţi a Mea-nviere tuturor
La dreapta Tatălui cum stau, şi mijlocesc în toate
Ca înviaţi să fie toţi acei, ce astăzi mor

Să nu cârtiţi, când vă veţi şti respinşi
Ci amintiţi-va, căci Eu am fost la fel
Scuipat şi răstignit de nişte inşi
Dar am purtat la bun sfârşit eternu ţel.

În Dragoste să stăruiţi întotdeauna
Vrăjmaşului să-i spuneţi că-l iubesc
Să nu îngăduiţi a răului furtuna
Să-i spulbere pe cei, ce astăzi se sfinţesc.

Vegheaţi, ca toţi să aibă cunoştinţă de Cuvânt
Şi astupaţi spărturile cu post şi rugăciune
Furtunile întâmpinaţi-le cu cânt
Şi binecuvântări purtaţi în al Meu Nume

Nu obosiţi nicicând în alergare
Ci amintiţi-vă cum v-am promis
Căci de veţi fi în astă lume sare
Veţi fi cu Mine-n Sfântul Paradis.

Amin!