Nu obosi pe cale

Nu obosi pe cale, aleargă căci îndată,
Sfârșește drumul vieții, și tu-l vei întâlni,
Pe Cel ce astăzi ție, mereu îți dă putere,
Aleargă către Domnul, tu azi nu obosi.

Pe margine de cale, să nu-ți oprești tu pasul,
Odihna-i doar la pieptul, Acelui viu și sfânt,
Mereu înaintează, căci Domnul te așteaptă,
Cu brațele întinse, la capăt de pământ.

Aleargă mai departe, de orice amăgire,
Ce este înmulțită, ea azi așa ușor,
Urmează adevărul, doar el îți dă azi aripi,
Îți dă mereu putere, să te avânți în zbor.

Pășește prin credință, numai spre nemurire,
Să ai o veșnicie, tu tot ce îți dorești,
De-ți este greu pe cale, tu doar înaintează,
Spre cele ce-s rămase, nicicând să nu privești.

Iubește-n orice clipă, să ai doar biruință,
Căci dragostea e arma, ce doar vei birui,
Cu-o inimă curată, să lupți întotdeauna,
Și-atunci pe drum spre Domnul, tu nu vei rătăci.

Ridică a ta mână, spre cer întotdeauna,
Vei fi de Cel ce-i viață, cu viață tu atins,
Vei fi plin de putere, vei fi plin de speranță,
Și pe-al tău drum vre-o dată, tu nu vei fi învins.

Privirea să îți fie, mereu doar înainte,
Chiar dacă ceața-și face, un loc în fața ta,
Îl vei vedea pe Domnul, El este și în ceață,
Oricât ar fi de mare, oricât de deasă-i ea.

Nu obosi pe cale, rămâi doar în picioare,
În vremurile vremii, ce astăzi a venit,
Divinitatea sfântă, ea îți va da putere,
De ea mereu creștine, vei fi tu întărit.