Nu, nu cădem de oboseală...

NU, NU CĂDEM DE OBOSEALĂ...

Nu, nu cădem de oboseală
Către Cer, cu-avânt, suind
Seva din Cuvânt hrăneşte
Sufletul şi-al nostru gând
Luptăm cu gândul la răsplată
Şi ştim c-om fi învingători
Nu renunţăm la Adevărul
În care-avem sfinte comori.

Desigur, slujba nu-i uşoară
Din iad vin oşti să dea atac
Există multe opoziţii
Ce pagube enorme fac
Păcatul pândeşte la uşă
Să ne învingă, să ne ia
Acea încredinţare sfântă
Şi multă groază să ne dea.

Iar cursele ce sunt în cale
Sunt puse cu un scop precis
De fiii din adânci tenebre
Să nu sosim în Paradis
Imense valuri ne-nconjoară
Şi-s gata, gata să ne ia
O, bătălia nu-i uşoară
Dar credem în Eterna Stea!,

Ea dă Lumină când tenebre
Ne-nvăluie în mreaja lor
Simţim o dragoste fierbinte,
O dragoste de blând Păstor
Iar truda grea e vindecată
De ale Lui atingeri moi
Păşim încrezători pe cale
Spre viaţa veşnică de-apoi.

N-abandonăm terenul luptei
Motive nu-s şi nu vor fi
În slăbiciuni şi-n neputinţe
Stăpânul vieţii ne-a-ntării
Ne-aşteaptă Sus cununa slavei
Şi-ai noştri fraţi plecaţi demult
Nu, nu cădem de oboseală
Învingem val, torent, tumult.

La cârma vieţii e Viteazul
Ce ne conduce spre Liman
Urmăm în toate vorba Lui,
Urmăm strategicul Lui plan
Ce proaspete metode are
Să ne mai dea imbold pe drum!
Iubirea Lui creează-n noi
Putere, tihnă şi parfum.

1 Mai, 2009