Nu-nţeleg... dar aştept

Nu-nţeleg... dar aştept la lumina sihastră,
Dumnezeule mare, să-mi dai un răspuns,
Să-mi vorbeşti într-un susur domol la fereastră,
Ca demult la Horeb în zefirul ascuns.

Scrie-n Cartea cea sfântă că eşti bunătate,
Şi-am gustat că eşti bun şi nespus mă iubeşti;
Promisiunile Tale sunt adevărate,
Pân' la ultima iotă Ţi le împlineşti.

Dar ades răscoleşti ca o brazdă fiinţa,
Şi în văi de-ncercare conduci paşii mei;
Îmi frămânţi, ca olarul pe roată, credinţa,
Şi-n cuptorul aprins zgura vrei să mi-o iei.

Mai vorbeşte-mi, Isuse, cu vocea-Ţi măiastră,
Ca să văd o speranţă în vifor cumplit,
Să Te-aştept şi să ştiu, la lumina sihastră,
Că prin orice-ar veni sunt al Tău preaiubit.

Mai grăieşte-mi, că nu vine nici o-ncercare,
Nici suspin arzător, şi nici zvâcnet de dor,
Nici durere şi plâns, şi nici răni arzătoare,
Fără voia Ta bună de Mare Păstor.