Nu noi ne hotărâm destinul

Nu noi ne hotărâm destinul
Atuncea când venim pe lume. . .
Și nu ne alegem nici căminul,
Nici zilele cele mai bune.

Nu stabilim noi anii vieții,
Nici traiul ce îl vom avea,
Nici forma, nici culoarea feții,
Nici locul chiar unde vom sta.

Unii au parte doar de bine,
Palate bani tot ce-și doresc. . .
Alții, doar lacrimi și suspine
Și abia pot spune că trăiesc. . .

Unii plesnesc de sănătate,
Doar bucurii și împliniri. . .
Alții, dureri nemăsurate
Și numai triste amintiri. . .

Atâtea întrebări se pun
Adesea fără de răspuns,
Și atâta praf și atâta fum,
Parcă le fac de nepătruns. . .

Cei buni, cei sinceri și cinstiți
Au parte numai de-ncercări. . .
Și tot ei sunt disprețuiți,
Și-mpinși în prag de disperări. . .

Când celor răi le merge bine
Și nu cunosc nici un necaz,
Te-ntrebi de ce tocmai pe tine
Vine talaz după talaz. . .

Când te-ai născut, ca fiecare,
Credeai că poți avea orice,
Să fii egal cu orișicare,
Ce simte și ca tine e. . .

Erai copil cu suflet mare
Și în naivitatea ta,
Credeai că viața-i numai soare
Și nicicând nu se va schimba. . .

Dar iată că realitatea
E alta aicea pe Pământ,
Aici regina-i nedreptatea
Și încălcarea de cuvânt. . .

Fățărnicia și minciuna
Ajuns-au o necesitate
Pentru acei ce-și fac cununa,
Din ură și din răutate. . .

În goană avidã de putere
Nu mai e loc de rugăciuni,
Ci doar o sete de avere
Și infinite urâciuni. . .

Destin, predestinare, soartă
Te-ntrebi prietene mereu:
Nu toți același chip îl poartă
Precum e Însuși Dumnezeu?

Și atunci de ce e diferită
A oamenilor existență?
De cine e prestabilită
Aceastã mare diferență?

Sunt întrebări fără răspunsuri
În inimi încă deocamdată,
Dar toate aceste neajunsuri
În Cer le vom pricepe odată!

Nu noi suntem azi în măsură
Să judecam aceste fapte,
Ne e de-ajuns Sfânta Scriptură
Și să acceptam cruda realitate. . .

Va fi și o zi. . . și nu-i departe,
Când vom pricepe totul clar,
Când vom călca chiar peste moarte,
În Țara Păcii fără de hotar.

Acolo nu va fi nevoie
Nici de răspunsuri, nici de lămuriri,
Căci în eterna bucurie
Vor fi doar sfinte răsplătiri.

Cu Domnul pentru totdeauna
Uita-vom tot ce-am îndurat,
Când vom primi pe cap cununa
Din mâna Marelui ‘nost Împărăt!