Nu-nceta să strigi pe cale

Nu-nceta să strigi pe cale, fiu născut din Dumnezeu,
Căci și Domnului odată, nu i-a fost ușor... ci greu,
Nu-nceta s-alergi spre culme, căci pe deal... acolo sus,
Te așteapt-o veșnicie, împreună cu Isus.

Nu-nceta să ai nădejde, că aproape e-acea zi,
Când pe Dumnezeul slavei, tu în ochi îl vei privi,
Și de-atunci vre-o suferință, nicicând nu vei mai avea,
Căci în cer nu-s suferințe, este numai dragostea.

Inima doar pentru ceruri, ea să-ți bată azi mereu,
Să nu stingi focul iubirii, ce-i aprins de Dumnezeu,
Chiar de uneori se pare, că și cerul este-nchis,
Ține-a ta credință vie, nu te da ușor învins.

Nu-nceta să mergi în față, moartea este înapoi,
Numai o înaintare-i biruință în război,
Domnul a pășit pe pietre, și desculț... și biciuit,
Însă nici măcar o clipă, înapoi nu a privit.

A privit doar înainte, mântuire să îți dea,
Ca să îl slujești pe Domnul, tu în viață nu-nceta,
Nu îl părăsi creștine, El nicicând n-a părăsit,
Calea plină de durere, ca să fii tu mântuit.

Ca să fii sub har la cruce, Domnul viața Lui și-a dat,
Să nu încetezi pe cale, ca să fie lăudat,
De-a ta inima și gură, chiar dacă-ți va fi și greu,
Este greul ce odată, la dus El... un Dumnezeu.

Nu-nceta să lupți în luptă, pentru tine nu e grea,
Căci în luptă doar puterea cea din ceruri va lupta,
Nu-nceta tu în picioare sa rămâi pe stâncă sus,
Căci pe culmea ce de stâncă, ești aproape de Isus.

Și de-acolo de pe stâncă, nicicând tu nu vei cădea,
Dacă vei privi spre Domnul, mântuirea ta și-a mea,
Dacă tu măcar o clipă, nu vei deznădăjdui,
Vei fi gata de plecare, în acea măreață zi.
Amin(diana)