Nu-mi lua viata mamā !

A fost o zi în viață când ai aflat că eu exist în tine
Și-atunci am auzit în taină-n pieptul tău suspine!
N-am înțeles, dar am simțit că-ți sunt povară!
Dar mi-am dorit atât de mult ca eu să-ți fiu comoară!

A fost o zi când eu am auzit dorința de a renunța la mine,
Dar inima mea mică bătea doar pentru tine!
N-am înțeles, dar am simțit că sunt respins!
Și mi-am dorit atât de mult să fiu cuprins!

A fost o zi când te gândeai că nu sunt decât o celulă mică,
Dar nu știai că pentru mine tu deja îmi erai mamică.
N-am înțeles, dar am simțit că prea puțin contez
Și atât de mult am vrut să cresc și să visez!

A fost o zi când te-ntrebei de ce am apărut în trupul tău,
De ce din nou iar suferința simți, și-n trup ție iar atât de rău.
N-am înțeles, dar am simțit că-ți cauzez durere
Și atât de mult am vrut să-ți dăruiesc putere!

Și iată stai din nou pe gânduri la răscruce
Și te gândești că renunțând la mine, o liniște deplină-ți va aduce.
Nu înțeleg, dar simt că renunțând la mine
Vei rupe o bucată și din tine!

Nu-mi lua viața, mamă, căci eu sunt fără vină,
Eu vreau ca să aduc în viața ta lumină,
Să colorez cu-n zâmbet atâtea zile în lume,
Să te îmbrățișez, să-mi dăruiești un nume!

Nu-mi lua viața, mamă, căci poate oi fi cândva
Un geniu care în lume un leac ar inventa,
Să fie mai puțină durere în lumea grea!
Sau poate oi ajuta sărmani în calea mea!

Să nu-mi iei viața, mamă, doar tu mă protejezi,
Și-al meu destin din lume doar tu mi-l luminezi!
Să nu-mi iei viața, mamă, eu sunt o particică
Din al tău suflet drag, și tu îmi ești mamică!