Nu-mi lăsa sufletul Doamne

Nu-mi lăsa sufletul Doamne, ca pe mijloc de-amăgiri,
Să își aibă astăzi pasul, ci pe aripi de iubiri.

Inima să mi se zbată, printre vise n-o lăsa,
Fă a ei bătaie Doamne, ca să fie doar a Ta.

Lacrimile ce-s șiroaie, nu vreau tulburi ele-a fi,
Peste-un zâmbet ca să cadă, poți să faci doar de-ai dori.

Căci la Tine e puterea, ce mă poate ferici,
Care-alungă orice teamă își dorește-a mă umbri.

Nu lăsa a mea ființă, să se-ntindă-n suferini,
Fă să aib-a Ta iubire, doar pe buzele fierbinți.

Să se-audă de pe ele, pentru Tine Dumnezeu,
O cântare de iubire, oricât greu-ar fi de greu.

Nu-mi lăsa privirea slabă, s-o-ntărești eu mult aș vrea,
În pământ să nu mai cadă, când mi-e lupt-atât de grea.

Fă-mă să privesc în toate, dincolo de tot ce văd,
Căci în fața me Isuse, văd adesea un prăpăd.

Tu să nu mă lași o clipă, să nu-mi poată nimici,
Al meu suflet cel ce-ncearcă, să mă rupă zi de zi.

Fii cu mine-n totdeauna, doar cu Tine aș putea,
Să pășesc limanul care, este el în Țara Ta.
Amin