Nu-mi lăsa mâinile Doamne

Nu-mi lăsa mâinile Doamne, să se lase-ncet în jos,
Dă-mi puterea cea din Tine, Dumnezeul meu Hristos,
Să ating divinitatea, este tot ce îmi doresc,
De-o ating numai o dată, veșnic eu o să trăiesc.

Căci atingerea divină, e-o deplină vindecare,
Numai una-mi va aduce, de-orice lanț ea dezlegare,
Este plină de puterea, care este doar la Tine,
Vreau ca ea să mă atingă, astăzi Doamne și pe mine.

Vreau să simt fiorul care, din iubire el coboară,
Să alunge amintirea, din trecut ce mă doboară,
Vreau să mă ating de Tine, ca să am un început,
Să mă nasc din nou Isuse, ca să fiu fără trecut.

Doar o dată de-a Ta poală, să m-ating mult mi-aș dori,
Întristat pe-această cale, eu Stăpâne n-aș mai fi,
Căci doar în divinitate, e deplina fericire,
Mult dorita fără margini, azi de mine-acea iubire.

Dacă te-aș atinge Doamne, știu că totul s-ar schimba,
Mai presus de cele toate, s-ar schimba inima mea,
Ce-i atât de tulburată, și dorită doar de Tine,
Astăzi eu de te-aș atinge, știu... și ea ar fi mai bine.

Ar primi pacea divină, căci ea-i în divinitate,
În atingerea ce-i astăzi, ea de mine nu departe,
Întărește-a mea ființă, mâna să-mi stea doar în sus,
Căci o mare am dorință, să pot să te-ating Isus.

Să ating vreau a Ta poală, ca să nu mai simt mereu,
A trecutului năvală, uneori ce-i mult prea greu,
Vreau un liber zbor spre ceruri, să mă-nalț nu să cobor,
Vreau atingerea divină, să îmi dea un zbor ușor.