Nu-mi lăsa a mele pleoape

Nu-mi lăsa a mele pleoape, să se-nchidă Dumnezeu,
Oricum azi mi-ar fi pe cale, mai ușor... sau poate greu,
Fă-mă ca să văd cărarea, care duce doar spre Tine,
Și te rog pe ea Isuse, să rămâi mereu cu mine.

Nu-mi lăsa mâinile Doamne, să coboare-așa ușor,
Fă din ele niște aripi, să se zbată-ntruna-n zbor,
Ca s-ajung aș vrea la tine, doar zburând sub cer senin,
Și să-mi fie mai vreau Doamne, zborul meu frumos și lin.

Nu lăsa să mi se-nchidă, ușa inimii acum,
Cât din harul Tău mai curge, Dumnezeule pe drum,
Tu îmbracă-mă-n putere, pentru vremuri care vin,
Să rămân doar în picioare, chiar și când adânc suspin.

Nu-mi lăsa nici pasul Doamne, ca să fie abătut,
De pe urma ce-ai lăsat-o, pentru mine mai demult,
Ține-mă mereu de mână, fii tăria mea mereu,
Și pe orice treapt-a vieții, să te văd pe Tine... eu.

Să-mi întorc vre-o dată gândul într-o lume ce e rea,
Să nu lași acea putere, ca să mă cuprindă ea,
Care vrea să mă hrănească, cu plăcerea trecătoare,
Du-mi Tu gândul să se-adape, doar din viile izvoare.

Căci aș vrea... o veșnicie, doar din ele ca să beau,
Doar în ele e puterea, ce-o doresc... ce mult o vreau,
Nu-mi lăsa a mea ființă, să se piardă pe-acest drum,
Cum ai fost mereu cu mine, fii te rog și de acum.