Nu mi-e teamă

Nu mi-e teamă, e cu mine-n drumul vieții Dumnezeu,
Când spre El ridic privirea, vine-n ajutorul meu,
El dă norii la o parte, izbăvire să îmi dea,
Ploaia când vrea să mă-nece, cu a ei mânie grea,

Nu mi-e teamă când răcnește, un adânc ce-i furios,
Că eu sunt un rob în viață, că-l slujesc doar pe Hristos,
Căci atunci când el s-aude, să mă tulbure ar vrea,
Dar nu poate, a mea gură, Domnului îi cântă ea.

Nici în noapte nu am teamă, nici în ziua cea cu nori,
Nici în vremea cea din urmă ce aduce reci fiori,
Căci eu știu sunt trecătoare, toate-n fața mea ce vin,
Trecatoare-i și durerea, ce-i adusă de suspin.

Nu mi-e teamă de când Domnul, orice team-a alungat,
De când m-a ales pe mine, sunt un fiu de Împărat,
Teama loc ea nu mai are, simt în inimă mereu,
Un fior... este iubirea, dragostea din Dumnezeu.

Nu mi-e teamă nici de-amurgul, ce-i aproape de apus,
Este cel ce îmi aduce, răsăritul cel de sus,
Cel care sfârșit nu are, eu pe el l-aștetp mereu,
Îl aștept fără de teamă, fără teamă... nu mi-e greu.

Nu mi-e greu... căci greul este, doar de teamă el adus,
Dar eu nu o am vre-odată, căci privesc mereu în sus,
Și de sus... primesc putere, ca să pot să nu mă tem,
Ca să trec ușor prin clipa, când vrea teamă că să gem.

Nu mi-e teamă eu pe cale, înainte să pășes,
Cel ce-mi stă mereu în față, este-un Dumnezeu ceresc,
Calea El îmi netezește, ca eu să pășesc ușor,
Plin de pace, fără teamă, plin de dragoste... de dor.

Chiar de-adeseori apare, tulburare să îmi dea,
Nu mă tem căci sunt pe brațul, teama ce poate-alunga,
Mă va duce pân-la capăt, El nu mă va părăsi,
Mi-a promis că e cu mine, nu o clipă... zi de zi.