Nu meritam să ni se dea iertare

Nu meritam să ni se dea iertare


Nu meritam să ni se dea iertare,
Dar Domnul a făcut-o pentru noi,
El ne-a iubit cu-o dragoste prea mare,
Şi ne-a mai spus... voi fi mereu cu voi.

Nu meritam, dar Cel Atotputernic,
Din groapa morții El ne-a izbăvit,
Ne-a înviat şi ne-a adus la viață,
Căci mult prea mult pe noi El ne-a iubit.

El ne-a iubit c-o dragoste curată,
Şi pentru viața noastră s-a jertfit,
Noi am simțit iubirea-adevărată,
Acea care în noi El a sădit.

Ne-a dăruit noian de fericire,
Şi-o bucurie fără de sfârşit,
Nedespărțiți de El în părtăşie,
Mereu vom fi, căci Domnul ne-a iubit.

Nu meritam iubirea dăruită,
Nici El calvarul care l-a răbdat,
Dar sus pe cruce Domnu-n suferință,
Cât ne-a iubit pe noi, ne-a arătat.

Nici vrednici nu suntem de-a Lui iubire,
Și noi am fost acei ce l-am împins,
Pe crucea cea de lemn sus pe Golgota,
Acolo unde moartea a învins.

Să prețuim iubire-adevărată,
Prin care El iertare azi ne-a dat,
Încrezători în jertfa Lui curată,
Să îl iubim cum ne-a iubit odat'.