Nu mai sunt cine am fost

Nu mai sunt cine în viață, eu am fost până acum,
Pasul meu pășește astăzi pe al mântuirii drum,
Nu mai este-n rătăcire, pe cărările pustii,
Merge pe cărarea celor, ce vor fi ei vesnic vii.

Nu mai sunt în întuneric, la lumină am fost scos,
De Acel ce mie-mi este, Prieten sfânt... El e Hristos,
Mila Lui și-a arătat-o-n, clipa când El m-a salvat,
Dintr-o lume care-i plină, astăzi numai de păcat.

Nu mai sunt eu fără nume, căci în dar eu am primit,
Și iertare, mântuire... de la Cel ce-a biruit,
Lupta grea ce pentru mine, în vazduh mereu s-a dat,
Astăzi am un nume mare... sunt un fiu de Împărat.

Nu mai sunt eu doar o umbră, ce pământul a umbrit,
Am onoarea de-a fi robul, Celui ce m-a mântuit,
Din țărân-a mea ființă, a cules-o ca să-i dea,
Moștenire-o-mpărăție, care este-n slava Sa.

Nu mai sunt o amintire, viu mereu sunt pe pământ,
Căci în mine a pus viață, Domnul meu... și-n al meu gând,
Am un vis ce-i tot de mâna, Lui în viața mea adus,
Visu-mi este acea clip-a-mbrățișării cu Isus.

Astăzi sunt un nou în toate, căci sunt eu din nou născut,
De Isus, El este-acela care-n viață m-a făcut,
Să-mi trăiesc cu bucurie, să trăiesc cu demnitate,
Azi trăirea mea ce are, o altă identitate.

Cel ce m-a schimbat pe mine, stă mereu în fața mea,
Îmi croiește astăzi drumul, pentru-a nu mă clătina,
Din mocirla vieții mele, El e Cel ce m-a salvat,
Astăzi eu ca să fiu altul, Doamne fii Tu lăudat.