Nu mai sânt orfan

Pe muchia vieţii, nepăsător,
Sânt doar un călător fără hotar,
Purtat de vânt, purtat din val în val,
Tu ştii, sânt orfan fără ajutor.

Deschid ochii de pe-al meu piedestal,
Privirea mi-o cobor spre văi adånci.
De ce s-o-ndrept în Sus peste stånci,
Când aicea jos sânt împământat?

Mă-nfăşor bine în noroiul greu
Şi ascult doar şoaptele străine,
Carapacea-n lut ucată-i bine,
Mă-nţeapă şi mă strånge rău.

Doamne, Tu mă ştii de la început!
Mi-ai întins mâna şi-ai adus ploaie
A mea carapace să se-nmoaie,
M-ai eliberat, sânt din nou născut!

Pe Calea înspre marea de cristal,
De la Isus, Raza de Iubire,
Curge râul fericirii-n mine!
Duh sfânt m-ai dat şi nu mai sånt orfan!
Amin!