Nu mai plânge Tu mireasă

Nu mai plânge Tu mireasă,
Mirele-i pe drum pornit,
Iată... este după zare,
Vine... ți-a făgăduit.

Tu nu sta de El departe,
Căci nici El ascuns n-a stat,
Când din valea m-ai adâncă,
Din iubire te-a salvat.

Nu mai suspină în taină,
Suferința ți-auzit,
Mângâierea cea divină,
Sufletul ți-a întărit.

El aude rugăciunea,
Ce o strigi neîncetat,
Inima ți-a întarit-o,
Harul Său te-a-mbărbătat.

Nu mai coborâ privirea,
Valea plângerii de-o știi,
Deznădejdea o alungă,
Stânca cea din veșnicii.

Tu ascunde-te mireasă,
La un adăpost ceresc,
Pașii Tăi îi întărește,
Harul Lui Dumnezeiesc.

Nu mai suspina în taină,
Auzită ești de sus,
Ultimul cuvânt îl are,
Numai El... mereu Isus.

El aude orice strigăt,
Care cere ajutor,
Cercetează viață celor,
Care sunt spre cer în zbor.

De ți-e pasul în necazul,
Ce te-apas-atât de greu,
Nu te teme-naintează,
Te așteaptă Dumnezeu

Tu apleacă-ti azi ființa,
Domnul vre-a-te izbăvi,
Lasă-te-n nădejdea sfântă,
Luptă și vei birui.

Tu veghează-n vremea care,
Ți-a vestit-o prin cuvânt,
Trează fii mereu mireas-o,
Căci Tu ai un legământ

Haina cea de sărbătoare,
S-o păstrezi cum El o vrea,
Vine Mirele... apare,
Să te-nalțe-n slava Sa.

El ți-a pus pasul pe stâncă,
Viața El ți-a dăruit,
Tu așteaptă-l dăruită-n,
Timpul care-i la sfârșit.

Bucură-te în necazuri,
Domnul vrea mereu să fii,
Strălucită și curată,
Vrednica de veșnicii.

Nu mai zăbovi o clipă,
Pregătirea s-o grăbeși,
Ea să fie-n ascultare,
Și spre cer doar să privești.

Să ai candela aprinsă,
Vremea este la apus,
Nu știi clipă revenirii,
Gata fii... vine Isus.
Amin